Mereu mi-a placut sa privesc in intuneric, sa vad ce se ascundea in spatele lui desi de multe ori ma speriat ,am cautat un mod de a intelege de ce ?Apoi am realizat
ca defapt ce ne sperie la intuneric este starea lui moarta, fara viata cand cu greu distingi culorile sau chiar nu le distingi , omult este speriat de cand
se naste de moarte, de acea ne e frica de intuneric . As sta zile intregi sa privesc acurateatea dar si rutina nopti , aerul acela care mereu te infioara
si privesc cu uimire cum luna poate sa sparga barierea intunericului si sa lumineze sa mai scada din obscuritate . Am inchis ochi mi-am limpezit mintea
si am auzit vocea nopti , am privit in tacere cum toate lucrurile se miscau in jurul meu apoi deschid ochi si ma trezesc subit cazut pe iarba langa un pom
cu scoarta crapata si privesc la luna, o fi fost o iluzie faptul ca luna parea sa imi zambeasca viclean si daca nu atunci realizasem sursa de intuneric mortuaritatea
nopti se tragea de la luna ,care mereu are o parte intunecata care si - o arata pe pamant, aceas lucru demonic ma impinge a crede ca oare ziua este la fel? sau este
opusa nopti insa acest lucru nu ma infioara mai mult decat faptul ca prefer in mod sadic noaptea si ca ma simt bine in acel intuneric , oare prevestesc ceva
sau in mine zace un demon intunecat ce vrea sa se elibereze, ori acele clipe cand am auzit acea voce din departare m-au vrajit si facut sa iubesc noapte
cum nu mai facusem niciodata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu