Printre umbre fara vlaga oameni fara interes ma regasesc intr-un pusti ironic dar prea sensibil pentru o lume atat de insensibila . Am ranit ca sa
ma pot apara si m-am ales cu plata in monezi de lacrimi ce imi ardeau mainile si imi raceau tot mai tare sufletul. Mi-am ascuns defectele si
nesiguranta in spatele unei masti ce pare invulnerabila .Am avut un spirit masochis ce ma facut sa trec pest tot si continui cu capu sus ,
cu speranta ca maine va fi soare si daca nu afara macar la mine in suflet. Dar mereu vad cum furtuna din mine porneste si izgonesc tot din calea
mea si furnizez durerea cu care ma alimentez tot eu. As alerga o viata fara rost dar sa am siguranta ca porma totul va capata un sens si ca
nu voi trece din nou prin ce am trecut . Scriu aceste randuri cu lacrimi in ochii cu gandul ca am doar 14 ani si vad viata ca un monstru si
rar ii mai vad frumusetea si singuru gand care ma sperie este ca daca asa ma simt acum mie frica ca temerile mele sa nu evolueze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu