De ce este atat de dur sa te schimbi, dorinta asta arzatoarea ce te cuprinde te face sa te gandesti la ce esti si ce erai , cand inchid ochii imi zaresc chipul
timid inpregnat in zambeltele celor care ma iubeau ,ascult noaptea si tot la mine ma gandesc , ma ratacesc in pozele mele , sunt pierdut in propria mea amintire
, imi simt sufletul cum sangereaza , imi vad privirea prea serioasa , imi vad caracterul . Si cand constinta inceteaza lumea incepe , te-as vrea
inapoi asa cum erai, as vrea sa nu te comporti asa , of tu spirit inocent de ce dispari si lasi in urma ta doar pamant ars , de ce imi lasi corpul
lipsit de vlaga intr-un cerc inflacarat , iar voi fiarelor de ce aruncati cu pietre in mine cand ma vedeti indurerat. Voi nu ma vedeti insangerat
sau va place sangele meu curgand prin ranile mele tot mai adanci , nu vedeti ca aruncati cu reprosuri , ce le simt ca sarea pe rani. Nu vedeti
ca lumea este prea rea iar voi vreti sa ma ajutati sa fiu ca ea? Ce rost daca acel ceva dispare si te lasa aici cu un caracter in suferinta. Insa
in durere se inanasc cei mai mari eroi sau demoni , la cum merg printre fosti prieteni si ii atac , ranindui unde ii doare mai tare, mie frica ca finta mea inocenta e un demon ,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu