La lumina unei lumanari aprope topita in atatea veacuri, imi privesc viata cum se scurge printre picaturile fine de ceara , vad cum fiecare an incerca
sa se mai agate de ea in speranta ca nu va muri , imi vad amintirile arzand intr-o flacare portocalie cu o nunata de galben , observ cum imi pierd
secundele privind o lumanare obisnuita pentru restu plina de sens pentru mine. Iar cand flacara va deveni tot mai mica imi voi scrie cuvintele
cele mai dragi si le voi arde iar unde fumul lor ma va purta acolo voi cadea si voi disparea odata cu vantul ce cuvintele mi le va matura. Atat de dezamagit
voi pasi cu o frica in glas voi striga adio tot ce-am iubit , si ne vom mai intalni inainte de ma tranti pe pamantul rece , ultima mea imagine
fiind firele verzi de iarba, iar cand ultimul cuvant va disparea in fum eu voi inchide ochii uitand ca ma existat vreodata pe acest pamant . Voi
muri cu speranta ca acel vant imi va duce sufletul catre alte porti deschise unde sa mai pot spune ce n-am apucat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu