In pragul nebuniei merg incet pe strazile pusti intunecate si reci , privesc oarecum speriat felinarul ce cu greu mai lumineaza un petic de strada,
ma simt tot mai rece cand ating pereti fara vlaga si pic de suflete ai cladirilor ce ma inconjura, imi simt fata degerata si bombardata cu mi de fulgi reci ce imi par
ca niste suflete inghetate si poate chiar mai mult de atat , e atat de rece incat am senzatia ca sunt mi de sentimente care sunt zburate in vant
si menite sa ii atinga pe alti. Dar asta nu imi explica starea de nostalgie bolnavicioasa care o am , imaginea derutanta pe care mi-o provoaca capaci cu frunze in doliu colorate
si fulgi ce se zbat vioi prin aerul acela rece de nerespirat.Simt cum as vrea sa ma pot opri pe un petic de pamant uscat si sa imi arunc amintirile in vant
sa zboare precum fulgi de zapda. Parca as vrea sa dau sentimentele mele crengilor ce inca mai fac fata vantului, si in dorinta mea nebuna as vrea
sa le dau viata blocurilor reci. As vrea sa pot scrijeli cuvinte de dor pe acel perete gri care l-ai pus intre noi doi. Imi doresc doar un trandafir rosu
cu spini sa ma pot intepa si sangele meu sa curca lin pe trupul tau , iar picaturile firbinti sa incalzeasca lumea ce o vad tot mai inghetata.As vrea sa pot
sa imi eman spiritul sa imi clateasca privirea ce o am tot mai incetosata si sa pot adormi langa tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu