luni, 22 martie 2010

Umbra unor randuri



Intr-o secunda atat de dezolanta simt cum esenta sufletului meu mi se scurge printre mainile pline de durere si insangerate de atata dor , imi vad culoare ochilor cum si ea dispare
in neant si cum lumina ma paraseste iar incet ,intunericul ma cuprinde simt atatia fiori care ma inteapa , ochi imi devin de un rosu aprins precum focul , sufletul meu este inlocuit
de o umbra plina de ura iar mainile mele devin tot mai puternici , iar pe unde odata sufletul ma parasea acum ura ma alimenta . Vad cum totul in jur se crapa ca un glob de cristal
si observ cum timpul nu mai trece iar eu in alea mele maini il tin sa curga , vad cum dobor secundele cu degetele minutele cu mainile iar orele cu pumni . Am ajuns atat de puternic dar cu o ura
atat de mare incat timpul nu mai imi este dusman ci doar un simplu servitor , privirea mea taioasa te ingheata iar umbra ce ma inconjuara te doaboara , doar un lucru ma mai tine sa nu devin un demon fara pic de umanitate
si aceea este iubirea ce ti-o port, oricat demonul din mine ar vrea sa o distruga nu poate si oricat de mult ar vrea sa stinga flacara ce imi arde in ochii mei de om nu poate si cu oricata ura m-ar alimenta iubito iti jur
nu te pot uita.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu