Blestemul unei voci intunecate

Alearga , alearga, alearga, observa , concentreazate, stai in umbra, pregatestete,stergeti teama din inima , priveste fix in ochi ceea ce iti sta in cale si nu il privi ca un inamic , gandestete doar la sangele

ce va curge din el dupa ce rece la pamant il vei lasa.Intorcete , ferestete,nu uita astias pasi ca sa omori pe cineva. Aceste cuvinte , ma posedau ma urmareau zile intregi le auzeam , fiecare fior pe care il simteam

se revarsa in sufletul meu care incet nu mai suporta. M-am ascuns in mine si incet incet sadic cu timpul am realizat ca acelea erau cuvintele ce urmau sa imi defineasca viitorul. Am inceput sa alerg printre straini

sa observ cum alaturi de famili si bogati se bucurau , m-am concentrat cu gandul ca pot sa ii ajung si in final tot in umbra am zacut . Asa ca am inceput sa ma pregatesc sa ma razbun pe soarta pe care societatea mi-o daruise,

mi-am sters frica si umanitatea din mine incet incet si am privit plin de ura lumea ce imi statea in fata pentru a ajunge unde doream si incet incet am devenit atat de letal ca doar cand numele meu era rostit lumea era speriata,

. Problema a fost ca nu mai puteam sa imi stapanesc furia ce zacea in mine , doream asa de multe incat am uitat de tot si deja nu mai aveam un scop . Am decis sa imi iau randurile cuvintele , m-am asezat in locul unde totul a inceput

si m-am rugat sa im recapat inocenta . A fost insa prea tarziu sa mai merit iertare insa am inteles ca acelea erau cuvintele unui fost spadasin blestemat si ca eu urmam sa contunui dinastia unor oameni frustrati a caror fire poate fi usor

jucata devenind insetati de sange cand la inceput credeau ca au un scop nobil. Am scris si am rostit cuvintele ce destinul mi l-au predestinat , deodata sufletul m-a parasit si ochi peste lume am capatat , am auzit vocile celor ca mine si am putut

zari copil bland si inocent ce fusese blestemat cu glasul meu pana cand eternitate morti il va calauzi aicea.

Mainile fauritoare

Liber!! liber am strigat cand mainile puteri din adancurile morti s-au rasculat , am vazut cum doua palme pline de energie canalizasera o lume in jurul lor , priveam cu atata fericire stiind ce avea sa urmeze . S-au impreunat la apus si au creat rodul

dintre iubire si ura , o bila plina de mahnire si tot odata fericire un duo idealist pentru un mediu prea simplist. Ahh cateva raze imi brazdau fata si ma intrebam daca lumina soarelui ma incalzea sau cumva in mod patetic ma ataca. Hainele jerpelite le priveam

si chipul cu mainile ranite incet mil atingeam. Cate o rafala de vant imi mai strabatea corpul si zdrentele mi le flutura .Mainile fauritoare ,puterea tot mai mult si-o intensificau , insa ce ma speriat erau lanturile abisului ce din pamant ieseau si pe

toata lumea injur incatusau pe o parte , iar pe cealalta parte verdetea crestea formand ziduri de frunze . Eram situat la mijloc intre razboiul celor doua maini fauritoare asa ca am ales sa dezintegrez, in a lor putere in incercarea patetica de a mai salva ceva.

Confuzie

Incep aceste randuri cu o doza de ura cu putina amagire , cred ca implica si putina nostalgie si totusi reteta perfecta pentru un blestem as putea spune. Pot incepe spunand cuvinte mari pentru o chestie atat de neinsinifianta. Mi-am regasit puterea toate intr-o

ura nedozata , imi ascund tot sub marca urii .M-am ridicat dintr-o groapa adanc si minutios sapata , m-am scuturat de un praf ce 2 ani ma invaluit si incet incet vietile vi le-am naruit. Am sperat ca totusi va mai pot da o sansa si sa cream o oarecare compasiune,

greist nu era sa fie decat un ritual pentru mai multa agonie fara rost. Am decis sa va blestem in sange si sa va scriu ce aveam de zis pe alea vostre fruntii . As prefera sa nu zic nimic si sa fac dar mie atat de greu sa zmulg ceva ce presimt ca nu o sa merit

si in schimb ,mie sa nu primesc decat amagiri in loc de satisfactia nebuna ce o visez. Sunt asa confuz si ma zbat printre randuri de parca nu stiu daca vas omora sau mangaia. Inchei spunand ca nimic nu sa schimbat si ca simt acelasi lucru ca la inceput.