Dintr-o carte blestemata tu ai deschis aceea carte ,ai rasfoit paginile prafuite , ai vazut paginile ce cu greu se mai puteau citi , printre acele randuri crapate se puteau zari ranile adanci pe care le aveam si totusi,
ai putut citi cuvintele acelea sterse aducandu-mi spiritul la viata dupa atatia ani de exil in proprile mele amintiri.Insa esenta spiritului meu se zbatea de dorul tau si imi cautam cu indarjire corpul. Dar tu erai
doar in imaginatie mea , evadasem singur din alea mele randuri , mi-am zarit corpul sechestrat intr-un cavou , iar pe tine prea schimbata sa mai regasesc ce pierdusem odata din tine . Am realizat ca exilul meu
fusese mult mai bland decat realitatea si astfel incaodata fictiunea unor randuri ma aparase. Am fost prea indurerat de aceasta realitate ca sa pot sa imi mai mentin suflulul de manie ce il tinusem inchis in
spiritul meu . Am decis sa imi iau randurile ce ma mai tineau in viata si sa le dau foc privind iubirea , amagirea , durerea si tot odata fericirea prefacanduse in scrum , spiritul meu risipinduse incet in vant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu