Un demon ce vrea iertare

Stau din nou in coltul meu rupt de lume , langa acel semineu prafuit in care o mica flacara mai arde si tin in mana

un pahar prafuit in care obisnuiam sa beau un vin amar doar de dragul culori ce il avea care se asemana asa bine cu sangele din inima ta.

Privesc acele draperi antice, care dupa ce ai plecat au ramas neatinse , tot este exact asa cum era cand ai plecat pana si eu

am ramas neschimbat. Mie dor de acel sentiment dulce amarui pe care il aveam pe vremea cand inca sangele cald si rosu ca un trandafir inflacarat

til m-ai gustam din trupul suav ce pentru mine era o mangaiere cand il atingeam .Draga mea inca privesc acel trandafir nemuritor pe care ti l-am daruit

in noaptea cand ultima picatura de sange din corp ti s-a scurs pe ale lui petale.Daca n-as fi fost un demon al nopti si as fi putut varsa mai mult de o lacrim

in toata eternitatea mea , lacrimi ar fi umplut acest pahar . Am crezut cas un inger al mortiii si ca tot ce tine de nefinta nu ma sperie , insa cand sufletul din trupul tau

a plecat ,am simtit acel sentiment pe care il numeau oameni frica sau deznadejde , in acelasi timp neputinta si realizam ca colti mei sangeri si ascutit omorasera

ce iubisem mai mult ca orice , dupa atatea secole tu ma renvatasei ce e acel sentiment pe care il furam mereu oamenilor , dar iubito tu mi-ai permis prea multe si eu te-am abuzat

ca un demon insetat ,daca as fi stiut vreodata cat rau iti faceam , colti singur ii smulgeam. Astept de un deceniu sa te intorci sau macar sa fiu iertat pentru atat sange varsat ca odata

sa ma pot intorce la tine, caci stiam ca abisul ma astepta daca nemurirea o voi nega.