Inca mai am in minte amintirea acelor vremuri incetosate si a acelui far vechi , mai ti minte cand lumina marea intreaga iar noi simteam un fior care ne patrundea incet , incet precum notele muzicale ce se scurgeau
prin degetele pianustului acela iscusit ce facea fiecare clapa sa rasune in intregul far , nu pot uita inca locul in care te-am vazut prima si ultima oara , as fi un insensibil sa nu recunosc ca am fost la fel de bucuros
si cand te-am vazut prima oara cu acele buze inflacarate dar si cand ai murit si te-am zaris fara vlaga. Insa in momentul in care ti-am vazut trupul lovit de stanci am simtit pentru ultima oara acel fior dar si mirosul tau care se raspandea atat de repede ori in far ori in sufletul meu
. Am crezut ca este trecator dar mirosul si cred ca dorinta sufletului tau ma urmarit pana in momentul tragic cand am inebunit , am scris pe toti pereti farului ca te-am iubit si poveste vieti nostre , am sfarsit tragic tinand
in mana o esarfa cu numele nostru , i-am dat drumul in vant , am privit cum zbura lent si apoi am sarit . Corpul meu era deja slab si indurerat insa dorinta nebuna de a te revedea ma facea sa mor mai repede , simteam dar si vedeam
apa cum ma izbea si ma gandeam daca oare ramasitele mele meritau sa zaca langa ala tale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu