Dupa ce am gustat dintr-un suflet atat de dulce , plin de sentimente dar si inocent mi-a fost imposibil sa ma mai opresc , mi-a fost imposibil sa nu te mai iubesc
si totodata prea greu sa accept ca devenisei un drog pentru mine.Ani au trecut intre noi precum petalele unei flori , iubirea noastra sa risipit in vant
precum parfumul suav al unui tranfafir , iar amintirile au ramas in ale mele randuri de pe pergamentele pe care scriam odata in colturi ca te iubeam. Am incercat
sa regasesc acel gust in atea suflete insa era de negasit , am distrus prea multi boboci in urma mea prin furtuna sufletului meu ce parca imprastia tot in jur
doar odata sa mai simta acel gust si pana la urma sentiment pe care il imparteam odata . Dar acum am ramas singur la lumina unei lumari ce e si ea aproape topite
cu o carte veche cu pagini goale pe care tot eu le umplu cu o cerneala de doliu , si parca vad cum cuvintele mele ard precum sufletul meu odata . Vad lanturi de cuvinte
ce se strang tot mai tare cum si noi eram odata . Insa ma apropi de sfarsit si incerc sa ma mint si ma prefac ca scriu tot m-ai lent iar acum la sfarsit de clar de luna
arunc o orhidee rosie precum sangele dar ofilita precum viata pe ale mele randuri de nu vor disparea din mine niciodata .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu