Am stat atat de mult inchis in lacate si mi-a fost asa de dor de tine , incat imi venea sa smulg lanturile din pereti, sa rup gratile de fier
ca sa pot veni la tine . M-a alina gandu ca odata cineva ma va gasi si ma va elibera ca sa pot veni la tine , insa in lacrimile mele doar chipul tau il vedeam
, te-am asteptat ani incatusati si ei , zile moarte precum gratile mele , te-am asteptat ore grele precum lacatele mele si intr-un final secunde ce treceau
la fel de des ca lacrimile mele . In acest chin in care am stat doar cu chipul tau m-am alinat . Insa ce odata de prea mult dor lanturile din pereti le-am rupt
si am tarat lacatele ce imi tineau sentimentele legate dupa mine , te-am cautat insa nu ai fost degasit , asa ca am ramas singur si infrigurat pe nisipul
rece privind apa ce se izbea de stanci , precum iubirea noastra ce trecuse peste toate , insa vad cum se retrage apa incet ,si gasesc acum alinare doar in lanturile
ruginite , iar daca tu nu vei veni voi sfarsi incatusat pe o stanca ale carei pacate ii sunt curate de mare si voi muri cu numele tau pe buze , iar amintirea mea
te va cauta si ea ca sa iti poata spune adio si sa iti ceara doar niste petale de trandafir aruncate in vant pentru ce am fost odata .
preferata mea
RăspundețiȘtergere