O privire de ansamblu

Simt tot mai multa aroganta si ipocrizie in aerul deja poluat tot de noi.Ma doare sa privesc zambete aruncate din complezenta , ipocrizie ,lacomie si de multe ori mandrie.Fiecare glas ce il aud razand ii gasesc deja un interes,am ajuns in stadiul in care nu mai stiu daca lacrimile sunt reale , dar cum traiesc intr-o lume atat de atacata , mancata de un cancer interniment sunt sigur ca nici plansul unei mame ce si-a pierdut copilul nu mai e real .Praful ce imi intra in ochi e tot mai aspru , sentimentele sau delimitat prea mult doar la ura si iubire .De ce nu mai exista sinceritate?Dar compasiune si totusi macar un gram de puritate in vorbe.Am ajuns in situatia in care ma ascund sa zic ce gandesc de frica unor prejudecati atat de patetice.Nu mai sunt sigur de mult pe miscarile mele, pe gandirea mea nici macar in proprilemi maini nu mai cred.Totul e atat de fals , ascuns , interzis am ajuns sa cred ca visul e mai real decat cosmarut real ce il traiesc in aceste momente .De ce sa mint ca sa pot obtine un zambet . Am ajuns sa ma gandesc ce rost are sa continui cand la capat nui nimic, de ce nu as renunta acum pur si simplu , sunt satul de tot ce se intampla in jur , parca si vremea comploteaza , pana si picaturile reci de plaoie nu ma mai ating.Prietenii sunt atati de putini ca degetele de la o mana imi sunt suficiente .Doar vara ma mai face sa visez in realitate , doar marea imi mai spala gandurile si sentimentele rele .Caci despre iubirea sau macar atractie imi jurasem ca nu mai vreau sa cunosc acest sentiment inca acum il cunosc din nou .Si ma mai uit neajutorat la nori oare deasupra lor se gaseste ceva mai bun .Ma simt neutru intre bine si rau si sunt inca derutat cui trebuie sai zambesc si cui sa ii arat spatele.