The end of the road

Ahhh.... sufletul meu de gheata creea pe geam mici floricele de gheata. Hmm eram de mult mort poate nu trupesc .Dar sufletul meu de mult ma parasise. Lacrimile incet mi se stingeau , ce fusesem? dar ce ajunsesem. In atatea incercari penibile de ami smulge lanturile din pamant si de a fugi! mereu am sfarsit la fel incuiat!.Oricat am urlat la lume sa ma lase sa visez mereu a gasit cumva un mod de ami rupe aripile ... ce aripi aripile libertatile cele care prin stralucirea lor imi aminetau de dragostea materna . Aripile ce in oglindirea apei imi aminteau de visele mele pierdute in neagra disperare.Din ingerul acela nu au ramas decat carpele , un tip taiat si bandajat cu cusaturil unde aripile imi fusesera smulse. Nu vedeam de ce as mai vrea sa urc! cand cerul mai uitase si abisul nu ma mai vroia?lasat , abandonat intre lumi . Nici luna nu o mai puteam privi caci imi ardea fata , de soare nu mai pot spune.Am avut multe carti in mana dar le-am irosit mult prea devreme.Si cand am simtit ca mai era cineva cu mine care ar mai fi vrut sa zboare iau dat lacate si l-au tras de langa mine.Chipul fetei iubite , era o amagire , mai zaream rar doua umbre ce se imbratisau si valsau deasupra norilor. Lacrimile nu mai cadeau caci le irosisem pe toate , imi mai ramasese schija , ciotul de sabie cu care imi taiase aripile , pe care mil pusesera in buzunarul acelei jerpelituri de jeaca.Macar m-ar fi putut lasa sa mor mancat de corbi ca Prometeu, dar ei mi-au luat divinitatea si m-au lasat printre gunoaiele lumi. Propriu-zis eram un singuratic flamand, fara o alta optiune inafara de supravietuire...Nu am multe de povestit pentru ca mi-am desirat sufletul de prea multe ori ca sa mai pot pastra ceva in el decat un sentiment umil de frica .Ce fel de frica , frica ca vreodata imi voi mai dori iar sa zbor , frica ca voi mai vrea sa visez caci acum sunt un umil om ce nu mai poate vedea mai mult umbre si monstri in loc de oameni .Monstri ce vor sa imi fure si bandajele daca ar putea.Poave voi mai renaste canndva caci inca mai simt ura !URA ce imi vindeca ranile si ma facea sa daram zidurile si gandirile incuiate ale lumi . Inca cred ca mai zace demonul ce ma urmarit decand m-am nascut , inca cred ca vrea sa isi reverse furia pentru atatea cicatrice pe sufletul ce imi fusese jupui de viu . Cat despre drumul meu ca un simplu muritor pot spune ca aici sa incheiat