Utopia unei vieti reale

Ti-ai imaginat vreodata cum ar fi sa iti creezi propria ta lume , o lume in care doar visele tale sa prinda viata , o lume in care lumea sa te stie asa cum vrei tu ?, o lume in care gandul tau sa prinda viata si cuvantul tau sa fie suprem?. Fiecare are coltisorul lui de lume unde luna nui departe si stelele sunt mici nu doar par si fiecare si-a creat un paradox al lui. Simplu am putea sa o numim utopie. Dar visele se destrama in momentul in care realizezi ca tot ce ai face ar tine de tine si daca fiecare am trai in lumea lui nu ar putea zari altceva decat pe el , nu ar putea zari decat fragmente din el si astfel nu ar mai exista nici o balanta ,insa cu toate astea poate ar fi mai bine decat o lume in care visele nu exista si doar logica stapaneste .Inca visez sa valsez cu umbra mea si inca visez la cladirile mele care sa iasa din pamant doar cand clipesc , inca visez sa zbor si cu toate astea mereum ma trezesc pe pamant intr-un pat privind acelasi tavan.Si ce ar fi mai de regretat e faptul ca aici cuvintele nu prind viata dar banii da si mai dureros sde atat e faptul ca aici nu exista balanta unde sa pui visele tale intr-o parte si durerea laoparte . Asa ca stau sa ma intreb daca in perfectiune omul nu ar putea supravietui pentru ca nu a fost facut sa fie perfect cum poate trai totusi in mizeria societati in care te nasti.Oricum e in zadar pentru ca tot ce ma inconjuara e mult prea lacom inclusiv eu . Asa ca decid sa raman la visele mele care se pierd in negura dimineti si invie in pragul nopti.