Spini

Era linistiti si totusi oarecum debusolat ,privea in gol fara suflare. De pierdut nu mai avea nimic decat o urma de prieteni probabil .Pierdusede prea mule ori totul cand mizase si plecase pe ideea ca daca risti nu castigi.Toate gandurile zburau si parca se izbeau de pereti cenusi ai incaperi .Nu putea zari decat mainile pline de sange si nu putea vedea decat urme din ce fusese.Mai avea rar fragmente de imagini care il faceau sa zambeasca dar odata ce ele se stingeau incepea iar sa bufneasca in plans.Sa ridicat incet ,cu dorinta sa inving , poate singura sentiment care il mai tinea in viata , si-a luat sabia cuvintelor , mantia gandurilor si-a pasit lent pe strada viselor . Mergea incet si apsat cu gandul ca infinal va izbuti . A rupt din drum un trandafir rosu cu spini , sa oglindit putin in frumusetea lui si a continuat sa mearga .Timpul parca nu mai trecea , auzea ticaitul ceaseului ce ii prevesteau secundele de chin .Deodata un vant a pornit subit si l-a izbit cu cateva petale de flori frumos mirositoare . A pasit in gol ani de zile , ii puteai zari crivatul in par si deodata flori.Continua sa mearga de parca nimic nu mai exista si el trebuia totusi sa gaseasca ceva .Cu toate astea din copilul debusolat a devenit barbat imbatrinit de ani goi ce au trecut pe langa el .Si in final cand a ajuns unde vroia , sa asezat in fata porti, a privit trandafirul care murise de mult si cand o lacrima i sa scurs de pe obrazul crapat , iarna a incetat , primavara a rasarit dar el in flori a murit.