Corpul meu este o cusca

Daca toti am putea sa deschidem cea mai mare cutie si tot odata cea mai mare provocare ar fi sa ne deschidem pe noi insine.Sa puteam vedea ce simtim cu adevarat , sa stim cand inima pulseaza incet si cand o face intr-un ritm alert, am sti poate mai multe despre noi , poate nu am mai fi debusolati si poate nu am mai cauta mereu fericirea sau alte sentimente in alti .Simt tot mai mult ca , corpul meu este o cusca si ca singura cheie care l-ar putea deschide este mintea mea care tine prizoniera libertatea sentimentului cu puterea gandului.Poate daca toti am incerca sa luam provocarea in piept de a vedea cine suntem am trai mai linistiti si poate in pragul morti nu am mai avea regrete.Si in final am putea iesi liberi pe strazi si am putea arunca in sfarsit un zambet sincer catre cerul senin , am simtit cum e in realitate libertatea.Poate daca am putea sa scapam din cusca in care ne inastem nu am mai fi egoisti , sau cine stie am putea fi in sfarsit sinceri si daca nu cu ceilalti macar cu noi.Pentru ca toti traim aceasi zi in aceiasi cusca in care te inasti . Si fiecare lucru special care il ai si til amintesti sunt putinele momente in care iti permitit sa vezi departe de cusca , fie asta si involuntar.Pentru ca toti am avut momentul in care am privit in gol si am spus ,, Corpul asta este o cusca"

Spini

Era linistiti si totusi oarecum debusolat ,privea in gol fara suflare. De pierdut nu mai avea nimic decat o urma de prieteni probabil .Pierdusede prea mule ori totul cand mizase si plecase pe ideea ca daca risti nu castigi.Toate gandurile zburau si parca se izbeau de pereti cenusi ai incaperi .Nu putea zari decat mainile pline de sange si nu putea vedea decat urme din ce fusese.Mai avea rar fragmente de imagini care il faceau sa zambeasca dar odata ce ele se stingeau incepea iar sa bufneasca in plans.Sa ridicat incet ,cu dorinta sa inving , poate singura sentiment care il mai tinea in viata , si-a luat sabia cuvintelor , mantia gandurilor si-a pasit lent pe strada viselor . Mergea incet si apsat cu gandul ca infinal va izbuti . A rupt din drum un trandafir rosu cu spini , sa oglindit putin in frumusetea lui si a continuat sa mearga .Timpul parca nu mai trecea , auzea ticaitul ceaseului ce ii prevesteau secundele de chin .Deodata un vant a pornit subit si l-a izbit cu cateva petale de flori frumos mirositoare . A pasit in gol ani de zile , ii puteai zari crivatul in par si deodata flori.Continua sa mearga de parca nimic nu mai exista si el trebuia totusi sa gaseasca ceva .Cu toate astea din copilul debusolat a devenit barbat imbatrinit de ani goi ce au trecut pe langa el .Si in final cand a ajuns unde vroia , sa asezat in fata porti, a privit trandafirul care murise de mult si cand o lacrima i sa scurs de pe obrazul crapat , iarna a incetat , primavara a rasarit dar el in flori a murit.

Utopia unei vieti reale

Ti-ai imaginat vreodata cum ar fi sa iti creezi propria ta lume , o lume in care doar visele tale sa prinda viata , o lume in care lumea sa te stie asa cum vrei tu ?, o lume in care gandul tau sa prinda viata si cuvantul tau sa fie suprem?. Fiecare are coltisorul lui de lume unde luna nui departe si stelele sunt mici nu doar par si fiecare si-a creat un paradox al lui. Simplu am putea sa o numim utopie. Dar visele se destrama in momentul in care realizezi ca tot ce ai face ar tine de tine si daca fiecare am trai in lumea lui nu ar putea zari altceva decat pe el , nu ar putea zari decat fragmente din el si astfel nu ar mai exista nici o balanta ,insa cu toate astea poate ar fi mai bine decat o lume in care visele nu exista si doar logica stapaneste .Inca visez sa valsez cu umbra mea si inca visez la cladirile mele care sa iasa din pamant doar cand clipesc , inca visez sa zbor si cu toate astea mereum ma trezesc pe pamant intr-un pat privind acelasi tavan.Si ce ar fi mai de regretat e faptul ca aici cuvintele nu prind viata dar banii da si mai dureros sde atat e faptul ca aici nu exista balanta unde sa pui visele tale intr-o parte si durerea laoparte . Asa ca stau sa ma intreb daca in perfectiune omul nu ar putea supravietui pentru ca nu a fost facut sa fie perfect cum poate trai totusi in mizeria societati in care te nasti.Oricum e in zadar pentru ca tot ce ma inconjuara e mult prea lacom inclusiv eu . Asa ca decid sa raman la visele mele care se pierd in negura dimineti si invie in pragul nopti.