Flacara

M-am intrebat de ce ma simt mereu un pion negru intr-o cavalerie alba . M-am gandit de ce privesc cu desgust si ura ce la toti li se pare normal si zambesc

la tot ce nare sens.Ma derutat mereu faptul ca ura ma inconjurat, ca am simtit nevoia de a ma razbuna.Ma doare intr-un fel gandul ca vreau sa uit cine am fost

dar in realitate realizez ca e tot ce m-ai pot sa fac. Mereu prejudecatile mi-au condus orgoliul si nu am vrut sa fie asa dar firea ma impins .

Am vrut sa iert, am vrut sa privesc cu alti ochi persoanale la care tineam ,dar nu am putut . In final a trebui mereu sa ma refugiez in cuvinete .Scriu asta

cu gandul ca cine trebuie sa citeasca va citi. Am iubit persoanele ce ieseau din normal si ma atragea firea lor dar ce am iubit nu ma dorit sau daca ar fi fost

orlogiul lor ma respins . Am detestat ignoranta si modul de a privi diferit pe cei ce vor sa fie la fel. Am considerat ca mereu am meritat mai mult de la mine,

dar niciodata nu am putut obtine ce am vrut in totalitate, deoarece melacolismul mereu ma inecat cand reusisem sa ajung la mal.Am fost desconsiderat pentru ca eram

un pic mai diferit decat ceilalti.Mereu am parut usor de citit dar nimeni nu a stat sa caute ce era in interiorul meu , scriu aceaste randuri cu un sentiment

ce sta intre ura si totusi placere , am fost condamnat pentru stilul de muzica am fost condamnat ca mi-am gasit un refugiu de aparere cuvintele .

Caci un pumn doare fizic dar ranile sufletesti sunt mai adanci si dureroase .Poate imi va parea rau sa citesc aceste randuri peste ani ,dar sper sa ma inteleg

eu pe mine insumi caci presimt ca imi voi fi singur cel mai mare crititc. Am sperat ca nu voi ajunge aici ,dar ironia vieti este mai acida decat orice persoana

care ma ranit, caci am avut momente in care imi doream sa nu se sfarseasca si momente in care numaram secunda din adancul minutului ce statea la capatul orei.Prieteni

adevarati sunt prea putini , ajungi sa realizezi ca nici tu nu esti prietenu nimanui si ca nu mai exista prieteni ce dureaza o viata ci prieteni de o vara ce

le uiti vara urmatoare cand gasesti pe cineva .Inchei spunand ca o sa sterg 8 ani din viata ca si cum nu as fi existat.

Ganduri la miez de noapte

Mereu mi-a placut sa privesc in intuneric, sa vad ce se ascundea in spatele lui desi de multe ori ma speriat ,am cautat un mod de a intelege de ce ?Apoi am realizat

ca defapt ce ne sperie la intuneric este starea lui moarta, fara viata cand cu greu distingi culorile sau chiar nu le distingi , omult este speriat de cand

se naste de moarte, de acea ne e frica de intuneric . As sta zile intregi sa privesc acurateatea dar si rutina nopti , aerul acela care mereu te infioara

si privesc cu uimire cum luna poate sa sparga barierea intunericului si sa lumineze sa mai scada din obscuritate . Am inchis ochi mi-am limpezit mintea

si am auzit vocea nopti , am privit in tacere cum toate lucrurile se miscau in jurul meu apoi deschid ochi si ma trezesc subit cazut pe iarba langa un pom

cu scoarta crapata si privesc la luna, o fi fost o iluzie faptul ca luna parea sa imi zambeasca viclean si daca nu atunci realizasem sursa de intuneric mortuaritatea

nopti se tragea de la luna ,care mereu are o parte intunecata care si - o arata pe pamant, aceas lucru demonic ma impinge a crede ca oare ziua este la fel? sau este

opusa nopti insa acest lucru nu ma infioara mai mult decat faptul ca prefer in mod sadic noaptea si ca ma simt bine in acel intuneric , oare prevestesc ceva

sau in mine zace un demon intunecat ce vrea sa se elibereze, ori acele clipe cand am auzit acea voce din departare m-au vrajit si facut sa iubesc noapte

cum nu mai facusem niciodata.

5 minute

5 minute de gandire pot scoate la iveala cele mai mari temeri alea tale dar in acelasi timp scot si rezolvarea lor.Din nefericire sa ai constinta este cel mai

tragic lucru .Daca dupa moarte nu exista nimic .Caci fara constinta traiesti fara sa iti pese si faci greseli pe care nu le vei rezolva pentru ca nu iti va pasa de ele,

Constinta este cel mai sadic lucru cu care esti inzestrat la cel mai mic lucru gresit te roade o viata la o crima vei sta relaxat intr-un folotiu fumand.

Oare de ce aveam de multe ori sentimente in exces , putem aduna in noi munti de sentimente fara rost si sa pierdem cel mai drag sentintiment intr-o secunda.

5 minute pot sa te faca sa fi euforic sau poti intra in agonie .5 minute pot sa te omoare sau sa te faca sa devi cel mai bun , n-as exagera daca as spune

ca viata poate fi decisa in 5 minute in 5 minute poti muri sau sa te nasti poti sa continui sau sa te lasi sau poti iubi sau ura.

Viata pe un smoc de tigara

Viata poate fi asemanata cu multe obiecte, mi-am expus aceasta parere prin prisma unei tigari. In mod sadic cand o aprinzi te bucuri ,tragi incet din ea

si privesti cum apare scrumul ,pe care il asemen cu ani pe care ii traiesti si la un momendat cade nu mai poti sa il reintorci , asa va ramane , continui sa tragi

vesel pana cand ajungi de capat ,e ca si cum imbatranesti lent si incepi sa realizezi ce urmeaza gandindute la viata ta , iar apoi o termini si o stingi , atunci

mori si cazi fara rasuflare ,iar apoi in mod ironic o arunci pe jos, cade incet-incert fara nimanui sa ii pese, eu numesc asta uitarea indurerata a persoanei iubite.

Diamant printre pietricele

Este cumplit sa realizezi ca o droaie de prieteni e ca si cum ai avea o colectie de pietricele . Si ca cea care iti face cele mai multe probleme

daca stai sa o slefuiesti se transforma intr-un diamant, vei realiza ca ce ai vrut sa arunci este comoara ce-a mai de pret pe care o ai . Sadic ca viata

iti ofera comori ascunse in noroi si as putea asemana bijuteriile cu oameni o viata, caci fata ce iti va lua ochi nu este fata pe care o vei iubi va si un

diamant fals si cea care crezi ca este o piatra semi pretioasa se poate transforma peste nopte intr-un rubin ,pe care ai putea sa il privesti o viata si

nu ti-ar m-ai trebui nimic .Groaznic este faptul ca daca nu vezi frumusetea ascunsa sub monstros o poti da pe un jad crapat si de nervi sa il faci bucatele

imprastind sentimentele cuiva pe altarul dezastrului . Am crezut ca prieten este un cuvant drag care ma va incalzi cand o sa il rostesc ,realizez ca nu pot

numi prieten decat o persoana sau doua ,pe restu ii pot numi profitori . Un ultim sfat ar fi : Tineti prieteni aproape si dusmani si mai aprope ,iti pot deveni

cei mai buni prieteni fara sa iti dai seama.

Inevolutia

Am incercat sa ma comport ca ceilalti, iar asta mi-a adus durere. Stand si privind in jurul meu, ce va mai izbeste, simt cum pieptul meu se zbatea si era zdrobit, simteai cum ma adanceam in ceva moale si rece. Ochii isi revin, imaginea se clarifica, era alb in jur si eram la picioarele tuturor, incerc sa ma ridic si sa continui sa merg...sa par normal! Mana ma durea tot mai tare, apoi, am realizat spiritul tribal si placerea salbatica de a provoca suferinta, am fost: lovit, trantit si indurerat la maxim. Mi s-au rupt hainele, picioarele aproape ca nu mai reuseau sa faca fata , pieptul era doborat, spre final, cu o ultima forta m-am intrebatat catre un refugiu. Dar nici caldura , cea mai ridicata temperatura nu imi putea incalzii caci ce ma racea nu era zapada, ci ura mea , realizam greu ca ironia nu-mi permitea decat doua propozitii: Simte spiritul iernii! Hai, a inceputl jocul! Sunt privit de o colega ce incearca sa mascheze zgomotul ce il provocam. Am reusit sa plec, tarandu-ma si de ai mei prieteni, ce imi provocasera cea mai mare durere, dar in mod ciudat, m-au lasat sa plec, auzind rasate in spatele meu. Imi doresc un singur lucru, in schimbul durerii de azi: Te rog, nu ma numii prieten, nici coleg, caci ma simt in mod ciudat metal superior, nu ma numii nici macar un strain banal, caci, ma simt mai presus, te rog, nu ma numii om, caci, sunt precis ca-s mai mult de atat in final. Iti cer sa uiti ca am existat, sterge-ma din mintea ta, ca si cum as fi fost un vis furtunos ce dispare...

Odata, vei realiza ca ce zic nu-s minciuni, iar clipa realizarii este mai dureroasa decat sfarsitul cel mai dur al fictiunii ce te-a tinut in viata atata timp.

Adiere de vant

Venind pe o strada intunecata, aud sunetul pasilor mei, calcam apasat si sadic, zbomotul se raspandea intr-o amploare de neimaginat in toata strada. Mergeam tot mai incet, parca atmosfera ma imbia sa nu mai merg, sa stau sa privesc cum vantul sufla incet si cum frunzele cadeau, de parca dansau pe trotoarul rece ca o marmura.

Acest peisaj, ce pare inspaimantator la prima vedere... in ansamblu, este mirific! Zgomotul acela care la inceput ti-se parea inspaimatator devine o simfonie, o auzi tot mai bine, iti place tot mai mult, apoi, iti atrage atentia un singur lucru: felinarul ce pare ca infiinteaza un refugiu luminos pe o alee intunecata. Primul gand este sa ma asez acolo, incep sa simt frumusetea noptii , profnzimea ei, senzatia care mi-o ofera este magnifica, o simt de fiecare data!

Lucrul difert, dar cel mai frumos, este, cand simti ca esti stapan, ca esti rege alaturi de regina noptii, atunci lumea nu mai conteaza, atunci, tu esti stapanitor printre umbre - cand ajungi la nivelul metal pentru a intelege umbra, pentru a intelege abisul este clipa in care nu iti mai e frica de moarte, in care ai realizat ca intunericul nu ti-e dusman. Le vezi profunzimea si durerea, le intelegi, iar, incet-incet devii o umbra plina de ura si de frumusetea noptii.

Greu de crezut ca acest sentiment exista doar pentru clipele ce ti le ofera acest necrezut, incepi sa valsezi in amloarea spatiului cu propriati umbra de gratie si realizezi ca desi ai crezut ca ura ta dispare, se strange in ea si, de aceea, intunericul a fost creat cu nuanta ce la inceput ti se pare fara viata de negru, dar apoi, realizezi ca inocenta, tandretea si frumusetea nu stau in spatele culorii, ci in interiorul ei. Te-as chema...odata, sa intri cu mine in acea lume!..dar nu esti pregatit, continui sa valsez cu ea, apoi, am aflat secretul, trebuie sa intrii in profunzimea ei si sa mergi fara frica prin intuneric, atunci, vei observa ca nimic nu se va apropia de tine si ca desi esti singur pe o strada intunecata, vei fi in cel mai sigur loc.