Umbra unui viitor apus

Privind ultimele picaturi de lumina ce se mai scurgeau din aceasta lume fara vlaga realizam cat de mult timp am pierdut si cate nepasare am castigat fata de orice era viu . Ajunsesem sa umblu fara pic

de teama printre niste umbre pline de ura , frigul nu il mai sinteam si parca lipsa lumini nici atat . Cateva adierii de vant ma mai puneau pe ganduri caci in ele mai purtau ultimele picaturi de viata ce mai

ramasesera pe aceasta monstruasa scena . Eu nu mai ma consideram uman de multa vreme , desi imi petrecusem ani buni liber dupa acea blestemata inlantuire. Defapt cred ca eram chiar mai inuman decat umbrele

de mult apuse a unor oameni ce odata credeau in sentimente patitice precum compasiune, iubirea sau poate chiar dorinta de a invinge dar in final cea mai importanta negarea ca ei nu pot ajunge asa . Cred ca faptul

ca am trecut cu atata dizgratie prin viata ma facut imun la acest moment in care tuturor li se dovedea ca umbra era cea care urma sa conduca si vitalitea sa apuna.Insa decate ori umbrele ma inconjurau si din mine

vitalitatea incercau sa mi-o ia ele cadeau subit la pamant si dispareau . M-am refugiat intr-o vechie cladire ce cred ca mai demult semanse cu o bibloteca , am mers zile printre rafturi si mi-am eliberat spiritul printre

paginile unei carti si am privit cum viata mea se tiparea in cuvinte pe niste foi imbatrinite te timp.

Un far plin de amintiri

Inca mai am in minte amintirea acelor vremuri incetosate si a acelui far vechi , mai ti minte cand lumina marea intreaga iar noi simteam un fior care ne patrundea incet , incet precum notele muzicale ce se scurgeau

prin degetele pianustului acela iscusit ce facea fiecare clapa sa rasune in intregul far , nu pot uita inca locul in care te-am vazut prima si ultima oara , as fi un insensibil sa nu recunosc ca am fost la fel de bucuros

si cand te-am vazut prima oara cu acele buze inflacarate dar si cand ai murit si te-am zaris fara vlaga. Insa in momentul in care ti-am vazut trupul lovit de stanci am simtit pentru ultima oara acel fior dar si mirosul tau care se raspandea atat de repede ori in far ori in sufletul meu

. Am crezut ca este trecator dar mirosul si cred ca dorinta sufletului tau ma urmarit pana in momentul tragic cand am inebunit , am scris pe toti pereti farului ca te-am iubit si poveste vieti nostre , am sfarsit tragic tinand

in mana o esarfa cu numele nostru , i-am dat drumul in vant , am privit cum zbura lent si apoi am sarit . Corpul meu era deja slab si indurerat insa dorinta nebuna de a te revedea ma facea sa mor mai repede , simteam dar si vedeam

apa cum ma izbea si ma gandeam daca oare ramasitele mele meritau sa zaca langa ala tale.

Un demon ce vrea iertare

Stau din nou in coltul meu rupt de lume , langa acel semineu prafuit in care o mica flacara mai arde si tin in mana

un pahar prafuit in care obisnuiam sa beau un vin amar doar de dragul culori ce il avea care se asemana asa bine cu sangele din inima ta.

Privesc acele draperi antice, care dupa ce ai plecat au ramas neatinse , tot este exact asa cum era cand ai plecat pana si eu

am ramas neschimbat. Mie dor de acel sentiment dulce amarui pe care il aveam pe vremea cand inca sangele cald si rosu ca un trandafir inflacarat

til m-ai gustam din trupul suav ce pentru mine era o mangaiere cand il atingeam .Draga mea inca privesc acel trandafir nemuritor pe care ti l-am daruit

in noaptea cand ultima picatura de sange din corp ti s-a scurs pe ale lui petale.Daca n-as fi fost un demon al nopti si as fi putut varsa mai mult de o lacrim

in toata eternitatea mea , lacrimi ar fi umplut acest pahar . Am crezut cas un inger al mortiii si ca tot ce tine de nefinta nu ma sperie , insa cand sufletul din trupul tau

a plecat ,am simtit acel sentiment pe care il numeau oameni frica sau deznadejde , in acelasi timp neputinta si realizam ca colti mei sangeri si ascutit omorasera

ce iubisem mai mult ca orice , dupa atatea secole tu ma renvatasei ce e acel sentiment pe care il furam mereu oamenilor , dar iubito tu mi-ai permis prea multe si eu te-am abuzat

ca un demon insetat ,daca as fi stiut vreodata cat rau iti faceam , colti singur ii smulgeam. Astept de un deceniu sa te intorci sau macar sa fiu iertat pentru atat sange varsat ca odata

sa ma pot intorce la tine, caci stiam ca abisul ma astepta daca nemurirea o voi nega.