Corpul meu este o cusca

Daca toti am putea sa deschidem cea mai mare cutie si tot odata cea mai mare provocare ar fi sa ne deschidem pe noi insine.Sa puteam vedea ce simtim cu adevarat , sa stim cand inima pulseaza incet si cand o face intr-un ritm alert, am sti poate mai multe despre noi , poate nu am mai fi debusolati si poate nu am mai cauta mereu fericirea sau alte sentimente in alti .Simt tot mai mult ca , corpul meu este o cusca si ca singura cheie care l-ar putea deschide este mintea mea care tine prizoniera libertatea sentimentului cu puterea gandului.Poate daca toti am incerca sa luam provocarea in piept de a vedea cine suntem am trai mai linistiti si poate in pragul morti nu am mai avea regrete.Si in final am putea iesi liberi pe strazi si am putea arunca in sfarsit un zambet sincer catre cerul senin , am simtit cum e in realitate libertatea.Poate daca am putea sa scapam din cusca in care ne inastem nu am mai fi egoisti , sau cine stie am putea fi in sfarsit sinceri si daca nu cu ceilalti macar cu noi.Pentru ca toti traim aceasi zi in aceiasi cusca in care te inasti . Si fiecare lucru special care il ai si til amintesti sunt putinele momente in care iti permitit sa vezi departe de cusca , fie asta si involuntar.Pentru ca toti am avut momentul in care am privit in gol si am spus ,, Corpul asta este o cusca"

Spini

Era linistiti si totusi oarecum debusolat ,privea in gol fara suflare. De pierdut nu mai avea nimic decat o urma de prieteni probabil .Pierdusede prea mule ori totul cand mizase si plecase pe ideea ca daca risti nu castigi.Toate gandurile zburau si parca se izbeau de pereti cenusi ai incaperi .Nu putea zari decat mainile pline de sange si nu putea vedea decat urme din ce fusese.Mai avea rar fragmente de imagini care il faceau sa zambeasca dar odata ce ele se stingeau incepea iar sa bufneasca in plans.Sa ridicat incet ,cu dorinta sa inving , poate singura sentiment care il mai tinea in viata , si-a luat sabia cuvintelor , mantia gandurilor si-a pasit lent pe strada viselor . Mergea incet si apsat cu gandul ca infinal va izbuti . A rupt din drum un trandafir rosu cu spini , sa oglindit putin in frumusetea lui si a continuat sa mearga .Timpul parca nu mai trecea , auzea ticaitul ceaseului ce ii prevesteau secundele de chin .Deodata un vant a pornit subit si l-a izbit cu cateva petale de flori frumos mirositoare . A pasit in gol ani de zile , ii puteai zari crivatul in par si deodata flori.Continua sa mearga de parca nimic nu mai exista si el trebuia totusi sa gaseasca ceva .Cu toate astea din copilul debusolat a devenit barbat imbatrinit de ani goi ce au trecut pe langa el .Si in final cand a ajuns unde vroia , sa asezat in fata porti, a privit trandafirul care murise de mult si cand o lacrima i sa scurs de pe obrazul crapat , iarna a incetat , primavara a rasarit dar el in flori a murit.

Utopia unei vieti reale

Ti-ai imaginat vreodata cum ar fi sa iti creezi propria ta lume , o lume in care doar visele tale sa prinda viata , o lume in care lumea sa te stie asa cum vrei tu ?, o lume in care gandul tau sa prinda viata si cuvantul tau sa fie suprem?. Fiecare are coltisorul lui de lume unde luna nui departe si stelele sunt mici nu doar par si fiecare si-a creat un paradox al lui. Simplu am putea sa o numim utopie. Dar visele se destrama in momentul in care realizezi ca tot ce ai face ar tine de tine si daca fiecare am trai in lumea lui nu ar putea zari altceva decat pe el , nu ar putea zari decat fragmente din el si astfel nu ar mai exista nici o balanta ,insa cu toate astea poate ar fi mai bine decat o lume in care visele nu exista si doar logica stapaneste .Inca visez sa valsez cu umbra mea si inca visez la cladirile mele care sa iasa din pamant doar cand clipesc , inca visez sa zbor si cu toate astea mereum ma trezesc pe pamant intr-un pat privind acelasi tavan.Si ce ar fi mai de regretat e faptul ca aici cuvintele nu prind viata dar banii da si mai dureros sde atat e faptul ca aici nu exista balanta unde sa pui visele tale intr-o parte si durerea laoparte . Asa ca stau sa ma intreb daca in perfectiune omul nu ar putea supravietui pentru ca nu a fost facut sa fie perfect cum poate trai totusi in mizeria societati in care te nasti.Oricum e in zadar pentru ca tot ce ma inconjuara e mult prea lacom inclusiv eu . Asa ca decid sa raman la visele mele care se pierd in negura dimineti si invie in pragul nopti.

The end of the road

Ahhh.... sufletul meu de gheata creea pe geam mici floricele de gheata. Hmm eram de mult mort poate nu trupesc .Dar sufletul meu de mult ma parasise. Lacrimile incet mi se stingeau , ce fusesem? dar ce ajunsesem. In atatea incercari penibile de ami smulge lanturile din pamant si de a fugi! mereu am sfarsit la fel incuiat!.Oricat am urlat la lume sa ma lase sa visez mereu a gasit cumva un mod de ami rupe aripile ... ce aripi aripile libertatile cele care prin stralucirea lor imi aminetau de dragostea materna . Aripile ce in oglindirea apei imi aminteau de visele mele pierdute in neagra disperare.Din ingerul acela nu au ramas decat carpele , un tip taiat si bandajat cu cusaturil unde aripile imi fusesera smulse. Nu vedeam de ce as mai vrea sa urc! cand cerul mai uitase si abisul nu ma mai vroia?lasat , abandonat intre lumi . Nici luna nu o mai puteam privi caci imi ardea fata , de soare nu mai pot spune.Am avut multe carti in mana dar le-am irosit mult prea devreme.Si cand am simtit ca mai era cineva cu mine care ar mai fi vrut sa zboare iau dat lacate si l-au tras de langa mine.Chipul fetei iubite , era o amagire , mai zaream rar doua umbre ce se imbratisau si valsau deasupra norilor. Lacrimile nu mai cadeau caci le irosisem pe toate , imi mai ramasese schija , ciotul de sabie cu care imi taiase aripile , pe care mil pusesera in buzunarul acelei jerpelituri de jeaca.Macar m-ar fi putut lasa sa mor mancat de corbi ca Prometeu, dar ei mi-au luat divinitatea si m-au lasat printre gunoaiele lumi. Propriu-zis eram un singuratic flamand, fara o alta optiune inafara de supravietuire...Nu am multe de povestit pentru ca mi-am desirat sufletul de prea multe ori ca sa mai pot pastra ceva in el decat un sentiment umil de frica .Ce fel de frica , frica ca vreodata imi voi mai dori iar sa zbor , frica ca voi mai vrea sa visez caci acum sunt un umil om ce nu mai poate vedea mai mult umbre si monstri in loc de oameni .Monstri ce vor sa imi fure si bandajele daca ar putea.Poave voi mai renaste canndva caci inca mai simt ura !URA ce imi vindeca ranile si ma facea sa daram zidurile si gandirile incuiate ale lumi . Inca cred ca mai zace demonul ce ma urmarit decand m-am nascut , inca cred ca vrea sa isi reverse furia pentru atatea cicatrice pe sufletul ce imi fusese jupui de viu . Cat despre drumul meu ca un simplu muritor pot spune ca aici sa incheiat

Bones Assasin

Ahh.... povestea mea...Huh asta nu e o poveste ....E UN BLESTEM. Sincer sa fiu nu am cerut nimanui sa ma nasc.Si totusi am facuto. Shhh....Sincer sa fiu nu stiu cu ce sa incep , poate prin faptul ca iar vorbesc singur in patul meu ....Hahaha buna gluma patul meu ... nu defapt e o cripta ,sub pamant .Mareu rostesc povestea asta pentru ca imi provoaca o ura de neimaginat , de ce pentru ca la starea mea actuala este cea mai buna hrana , adica o gramada de oase .Poate te intrebi dragul meu perete cum poate o gramada de oase sa iti povesteasca tie povestea lui , dar stai calm e mai putin patetic decat o gramada de oase vorbind cu un perete.Bine bine , gata ca vad ca te-ai cam plictisit. Povestea mea incepe pe data de ..O stai nu era pamantul pe atuncea . Si totusi nu am aparut de nicaieri. Eu sunt rodul...Halal rod...Culmea ironiei este ca m-am nascut din dragostea patetica dintre un inger numit Balthazar si un demon numit Ruby.Cei drept Ruby nu isi pierduse de loc calitatile , misiunea ei era moartea lui Baltazar si viceversa insa Ruby la ademinit in sanctuarul abisului , El a venit isi falfaia aripioarele lui perfecte , avea pregatita sabia deja vedea capul taiat al demonului .Insa nici unu din ei nu stia ca sanctuarlui era blestemat si foarte creativ , ia facut sa se indragosteasca . Au facut dragoste si in Ruby a luat nastere o mica finta , eram eu acea finta .Insa demoni si ingeri cand au aflat de existenta unui astfel de copil au incercat sa opresca nasterea mea .Nenorociti sau sincer nu stiu pe cine sa urasc mai mult sanctuarul sau pe ei s-au luptat pana cand m-am nascut , ea mi-a dat nastere si a murit datorita fortei ce zacea in mine inca de atunci , iar el a murit cu aripile peste ea injunghiat ironic de fratele sau .O dovada a puterii mele este chiar povestea aceasta deoarece eu am vazut toata scena .Continuand mintile perverse ale ingerilor si ale demonilor m-au lasat sa cresc pana la varsta de 20 de ani omenesti cam 200 de ai lor .M-au prins , legat ,smuls pielea de pe oase .Mi-au aruncat inima in iad si mintea in rai . Propriu-zis gandesc la rece si atac cu ura. Insa in tot timpul acestui ritual barbar de tortura un inger imbracat tot in negru , cu aripi negre rostea o incantatie ,tot ce am retinut din ea era TE .TRA.OMNI , aceste cuvinte insemnau in limba lor cel care nu moare .Dupa ce ingeri au terminat au plecat , am ramas doar eu care culmea puteam vedea si auzi desi nu mai aveam ochii eram doar un schelet si ingerul negru , a luat un cutit si a inceput sa imi inscriptioneze os cu os cu simboluri pe care nici nu m-am mai chinuit sa aflu ce erau. Ingerul acela nu era tomai un inger era al 6-lea calaret culmea el isi omorase fratele ii luase si inelu si formase al 6-lea calaret ura si rabdarea. Mi-au ingropat oasele in sanctuar pentru a pastra o dovada a nesabunitei ingerului si a demonului ce imi daduse nastere .Dupa multe secole de la creara pamantului insa pamantul a aparut la cateva mileni de moartea mea , se poate spune ca m-am trezit , am deschis ochii ,pardon nu mai aveam ochi .Pamantul era platforma patetica dintre rai si iad populata de recipiente cu sentimente .M-am ridicat la auzul cuvintelor TE.TRA.OMNI , am spart usa de la cripta , actual usa casei mele , am mai facut ceva renovari de atunci.Am vazut pe pres, da aveam pres trebuie sa te stergi pe picioare de sange si pene ,sabia de gheata a lui Baltazar ,pelerina rosie barbateasca a lui Ruby si o oglinda , in fata lor statea al 6 lea calaret . Mi-a spus pe un ton priteste si ironic :

-Vai ce mare ai crescut .

M-am uitat la el cu o ura neimaginabila am laut sabia si am incercat sa il omor mi-a aparut in spate.

-Esti cam violent pentru cel care ti-a salvat viata.

-Mi-ai salvat viata ? Poate sunt singurul nebun de aici dar sunt mort.

-Nu esti nemuritor , invincibil si toate astea datorita mie.

-O multumesc iti raman , promit ca o sa iti aduc o floare la mormant .

-Incredibil , vad ca ma urasti cam prea mult , ia oglinda si uitate .

Ma uit si vad ca eram un schelet ambulant , m-am cam suparat ca eram chel dar m-am resemnat.

-Vezi vezi esti atat de perfect , imi spuse calaretul

-Sunt un schelet ce vezi perfect in asta?

-Pai hai sa o luam cu inceputul . Ma numesc Zadkiel , ti-am aruncat inima in iad pentru ati mari ura si puterea ,si mintea in rai pentru a putea gandi calm si pentru a lua decizi instantaneu . Inscriptile de pe oasele tale iti dau putere .

-O vai dar mersi , esti incredibil ce as putea face ca sa iti rasplatesc darul de tot rahatul care l-ai facut?

-Sa te razbuni ....

-Sa ma razbun as putea incepe cu tine !

-Te-am salvat idiotule! Ai fi putrezit si ai fi fost speriat ca ultimu nenorocit in groapa aia rece pentru ca asta insemna blestemu care il canta Ingerul ala patetic care te cresta!

-Ce vrei de la mine , gandestete la o forma umana iati sabia pelerina si iesi afara din sanctuarul asta nenorocit .

Mi-am creat un corp omenesc si am iesit afara ,m-au calcat 4 masini ... in aceiasi zi . M-am prabusit de cateva ori cu avionul .E cei drept a fost amuzant sa vad rauri de sange si eu sa ma intind putin .Palpitant a devenit cand am dat de primul meu inaripat , i-am rupt aripile si l-am omorat .Demonilor ma distra sa le scot ochii si sa ii manac , erau gustosi . Cu toate acestea spus am masacrat jumatate de rai si iad , am fost platit de ingeri sa omor demoni si de demoni pentru a omora ingerasi . Insa nu am simitit nimic infara de ura si singuratate , stiam ca nu exista cineva vesnic ca om cu care sa imi petrec eternitatea . Asa ca mereu vorbesc singur in cripta mea cea rece asteptand sa mai primesc un contract pentru numele BONES ASSASIN . Cu cine vorbesc pai cu singurul meu prieten osisor , peretele meu.

Lume Lume

LUME LUME. Aici este locul in care toata lumea zambeste fortat .Lume Lume aruncativa mastile animaliere.Aici toata lumea rade obligata.Lume lume nu uitati sa aruncati si ipocrizia .Aici toata lumea vorbeste sincer chiar daca vom fi nevoiti sa va batem. Lume lume aruncati mastile false si aratavi fata reala . Aici nimeni nu ranjeste degeaba.Lume Lume aici toti suntem egali fie ca vreti fie ca nu.Lume Lume aici nu conteaza cat aveti conteaza doar ceea ce vreti .SI sa va mai spun ceva aici ne bazam pe inteligenta nu pe mofturi.Lume Lume daca printre noi se afla oameni far creier ii vom obliga la dureri de cap cumplite pana le va creste rodul inteligentei fix in golul imens ce il au.Lume lume aici nu se danseaza se priveste .La ce? la ce vrem noi sa va uitati ca deja nu mai stiti sa fiti curati.Lume lume nu am uitat de sentimentalisti . Nu plangeti nu vom fi brutali decat cand tine de lacrimi ipocrite in speranta descatusari voaste.Lume lume cei care se cred puternici .Doveditine suntem insetati de ale voastre puteri , dar va rog sa nu se rezume la forta pumnului noi aici avem forta gandului.Nu uitati sa va uitati uni la alti inainte de a va considera superiori sau inferiori.Aici superioritatea vine odata cu gandul si inferioritatea odata cu lipsa imaginatiei.Lume lume privit spre noi aici iubirea exista .Nu spuneti ca urati pana nu stiti sentimentul si doar il asemanti cu cuvantul.Priviti din nou spre noi cu incredere va rog aici nu va rupem mainile , nu va improscam in sange doar va calcam fiecare amintire in picioare sa va putem aduce la nivelul de soldati contra unui mediu bolanv.Nu va imaginati ca va vom spala pe creier nu nu nu noi va vom ajuta sa intelegeti ce e mintea voastra.Lume Lume noi stim mai bine ce gandtiti noi suntem imaginatia voastra , ati fost creatori nostri , stapani nostri dar vati pierdut cu timpul iar acum va readucem la stadiul princilal.Ne ati creat prin :gandire , citate , filme, melodi si alte placeri , nu doresc sa fiu asemanat cu ceva modern cand eu ma trag din ceva vechi.Lume Lume acesta nu e un circ aici e teatrul vieti voaste.Privitiva fetele inocente si uitativa la fetele actuale manjite cu noroiul unei societati patate de o dorinta arzatoare dea tampi lumea.

O privire de ansamblu

Simt tot mai multa aroganta si ipocrizie in aerul deja poluat tot de noi.Ma doare sa privesc zambete aruncate din complezenta , ipocrizie ,lacomie si de multe ori mandrie.Fiecare glas ce il aud razand ii gasesc deja un interes,am ajuns in stadiul in care nu mai stiu daca lacrimile sunt reale , dar cum traiesc intr-o lume atat de atacata , mancata de un cancer interniment sunt sigur ca nici plansul unei mame ce si-a pierdut copilul nu mai e real .Praful ce imi intra in ochi e tot mai aspru , sentimentele sau delimitat prea mult doar la ura si iubire .De ce nu mai exista sinceritate?Dar compasiune si totusi macar un gram de puritate in vorbe.Am ajuns in situatia in care ma ascund sa zic ce gandesc de frica unor prejudecati atat de patetice.Nu mai sunt sigur de mult pe miscarile mele, pe gandirea mea nici macar in proprilemi maini nu mai cred.Totul e atat de fals , ascuns , interzis am ajuns sa cred ca visul e mai real decat cosmarut real ce il traiesc in aceste momente .De ce sa mint ca sa pot obtine un zambet . Am ajuns sa ma gandesc ce rost are sa continui cand la capat nui nimic, de ce nu as renunta acum pur si simplu , sunt satul de tot ce se intampla in jur , parca si vremea comploteaza , pana si picaturile reci de plaoie nu ma mai ating.Prietenii sunt atati de putini ca degetele de la o mana imi sunt suficiente .Doar vara ma mai face sa visez in realitate , doar marea imi mai spala gandurile si sentimentele rele .Caci despre iubirea sau macar atractie imi jurasem ca nu mai vreau sa cunosc acest sentiment inca acum il cunosc din nou .Si ma mai uit neajutorat la nori oare deasupra lor se gaseste ceva mai bun .Ma simt neutru intre bine si rau si sunt inca derutat cui trebuie sai zambesc si cui sa ii arat spatele.