O viata in randuri

Dintr-o carte blestemata tu ai deschis aceea carte ,ai rasfoit paginile prafuite , ai vazut paginile ce cu greu se mai puteau citi , printre acele randuri crapate se puteau zari ranile adanci pe care le aveam si totusi,

ai putut citi cuvintele acelea sterse aducandu-mi spiritul la viata dupa atatia ani de exil in proprile mele amintiri.Insa esenta spiritului meu se zbatea de dorul tau si imi cautam cu indarjire corpul. Dar tu erai

doar in imaginatie mea , evadasem singur din alea mele randuri , mi-am zarit corpul sechestrat intr-un cavou , iar pe tine prea schimbata sa mai regasesc ce pierdusem odata din tine . Am realizat ca exilul meu

fusese mult mai bland decat realitatea si astfel incaodata fictiunea unor randuri ma aparase. Am fost prea indurerat de aceasta realitate ca sa pot sa imi mai mentin suflulul de manie ce il tinusem inchis in

spiritul meu . Am decis sa imi iau randurile ce ma mai tineau in viata si sa le dau foc privind iubirea , amagirea , durerea si tot odata fericirea prefacanduse in scrum , spiritul meu risipinduse incet in vant.

Firea patetica umana

Am reusit sa imi creez un scut impotriva unei firi unmane patetice ,slabe si nefolositare , am privit mai departe de neant si am realizat cata slabiciune zace intr-o bucata amarata de carne,

am realizat ca suntem prea patetici sa raspundem la ce mai simpla intrebare si anume ,,de ce? " si am observat cum fiecare trage pentru un trai mai bun fara rost si am mai vazut vazut cum incercau sa ma convinga

ca merita sa faci lumina in intuneric , cand intunericul iti conduce mintea , trupul si sufletul . Uram tot ce ne poate face rau si cautam mereu o forta sa faca ce noi nu am putut .Cream ziduri

fara porti si ne intrebam apoi patetic unde sunt cheile . Ne-am creat o egalitate in prapastie avand in considerare ca uni se inasc mai egali decat alti .Am creat lacate mari pentru maini prea mici

inchisori prea dure pentru firi asa sensbilie . Prea putina ocrotire pentru ceva asa mic.Cand am redeschis ochii si-am vazut realitatea pe care o vedeau toti un singur lucru ma cuprins si acela a fost un sambet ironic

urmat de un gust amar ce mi-a ramas prea multe vreme in minte.

Avertismente pentru zei - III

Sekhmet te rog privestemi ochii sangeri plini de ura si te rog dami mana pentru a putea merge intr-un abis calduros si sangeros cum ne place amandurora , pregatesteti armata si fi aliata mea

caci acum nici zei nu ma mai pot opri, timpul lui Cronos sa scrurs ,sangele lui Heget s-a dus . Mai am mila doar pentru Anubis , insa cu ale mele maini ii voi arata intunericul adevarat de care

nici odata nu s-a speriat , ii voi lua locu si voi fi incoronat cu insasi Zeus sub picioare . Iar cand tunetele vor bate , cand fulgere chipul mi-l vor lumina , cand sufletele intunecate se vor ridica

tineti minte ca eu voi fi , cand suroaiele de sange vor invada insemna ca m-am hranit , iar cand cerul se va lumina din nou dragi mei insemna ca am murit , insa daca insusi Zeus imi este servitor acum ,

acea vreme va ve ni cand dorul umanitati ma va strabate si ma voi sinucide.Pana atunci voi conduce peste zei si le voi darui un pic din amaraciune pe care ne-au supus sa o gustam , crezand ca nu exista ceva

mai suprem decat ei. Dragi mei prieteni va zic adio voua oamenilor pentru a pasi ca razboinic in lumea zeilor si nu va promit ca daca sangele lor il voi bea intr-un pocal mare puterea nu o sa o revars voua ,

insa sangerele meu cand va curge , pamantul si el se va scurge , ne vom purifica si totul de la inceput fara zeitati o vom lua.

Avertismente pentru zei - II

Dupa ce pumnalul din Cronos l-am scos si sangelelui dintr-un pocal l-am baut , m-am indreptat catre soare iar atunci Aten a trebuit sa planga , mi-am luat sabia faurita de un om si blestemata de o vrajitoare

, platosea plina de sentiment facuta de omeni faurita cu grija si ura pentru zei , si am plecat in cautarea ta Anten , am vrut sa iti arat ca soarele tau nu era asa cald precum ne-ai promis, iar razele tale

nu te-au mangaiat si alinat cum am crezut , in schimbul promisiunilor tale desarte iti vom darui noi oameni un pumnal cu un fulger insemnat , iar dupa moartea ta soarele acela va disparea , iar eu tunetele la razboi le voi ridica

si va voi declara voua zeilor razboi , iar oameni de jos ma vor aclama si dorinta lor de razbunare ma va alimenta si ea. Acum dragii mei zeii ridic steagul oamenilor si il improsc cu sangele vostru nemuritor

cu care tot eu ma hranesc .Si il voi ridaca in varf de ceruri sa il vada pana si Horus si insasi Zeus . Teama va fi inutila zeii mei caci pumnalul meu nu cunoste decat iubire pentru sange si racelea pentru caldura

trupeasca , in schimb picaturile voastre de sange vor incalzi o intreaga lume.

Avertismente pentru zei

Off tu Cronos ani de zile mai privit ca pe un muritor si m-ai ranit asemeni, am simti secundele cum curgeau in suroaie de lacrimi , am vazut cum m-am agatat fara rost si sens de ale tale minute

, am sperat la o raza de soare in ale tale ore , si in final am avut speranta unei schimbari dar tu ai ramas rece precum ani ce au trecut , ai crezut ca sunt un oare care ce vroia sa iti ia rasuflarea

si sa opresca timpul . Clipe intregi am incercat sa opresc timpul in loc, insa lumea din jur mi-a spart barierele , am privit cum nisipul mi se scurgea printre degete precum sufletul meu insangerat

de atata neputinta. Insa o forta malefica a patruns in mine , iar spre ghinionul tau Cronos demonul din mine sa trezit si ti-a darut toata ura intr-un pumn , si ti-am daruit un pic din a ta amaraciune prin acel pumnal

cu care intr-un final te-am omorat si am privit cum cifrele, clipele, momentele se scurgeau pe ale mele maini , as fi fost tentat sa te masacrez precum viata pe care mi-ai daruito, sa fac si ultima bucata din tine franjuri

insa vezi tu dragul meu Cronos am avut mai multa iertate decat a avut un zeu cu un muritor .

Umbra unor randuri

Intr-o secunda atat de dezolanta simt cum esenta sufletului meu mi se scurge printre mainile pline de durere si insangerate de atata dor , imi vad culoare ochilor cum si ea dispare

in neant si cum lumina ma paraseste iar incet ,intunericul ma cuprinde simt atatia fiori care ma inteapa , ochi imi devin de un rosu aprins precum focul , sufletul meu este inlocuit

de o umbra plina de ura iar mainile mele devin tot mai puternici , iar pe unde odata sufletul ma parasea acum ura ma alimenta . Vad cum totul in jur se crapa ca un glob de cristal

si observ cum timpul nu mai trece iar eu in alea mele maini il tin sa curga , vad cum dobor secundele cu degetele minutele cu mainile iar orele cu pumni . Am ajuns atat de puternic dar cu o ura

atat de mare incat timpul nu mai imi este dusman ci doar un simplu servitor , privirea mea taioasa te ingheata iar umbra ce ma inconjuara te doaboara , doar un lucru ma mai tine sa nu devin un demon fara pic de umanitate

si aceea este iubirea ce ti-o port, oricat demonul din mine ar vrea sa o distruga nu poate si oricat de mult ar vrea sa stinga flacara ce imi arde in ochii mei de om nu poate si cu oricata ura m-ar alimenta iubito iti jur

nu te pot uita.

Amurg insangerat

La finalul unui amurg insangerat printre suroaiele de sange iti priveam chipul sadic cu care ma privei fix in ochii si parca ce imi facusei nu era de ajuns

, am vazut cum ai plecat fara sa regreti, insa o singura fraza te-a cutremurat si aceea cand ti-am cerut pumnalul cu care mi-ai omorat incet incet fiecare sentiment

si un sarut ca sa le pot lega in lanturi sa mai pot vedea pana la sfarsit soarele rosiatic si chipul meu crestat de atatea ranii .Privesc cum vantul mai duce

cateva frunze in aer si eu ma lipsesc de viata cu fiecare secunda . Acest amor insangerat a fost doar un inceput pentru furtuna ce a urmat . Insa tu ai plecat

prea repede sa vezi ca eu inimia mi-am regenerat si te voi urma pana iti voi aduce aminte ca odata vei plati si in acel moment iti voi darui pumnalul cu care m-ai facut neom

si un ultim sarut ironic sa iti arda buzele insangerate .

Randuri inocente

Dupa ce am gustat dintr-un suflet atat de dulce , plin de sentimente dar si inocent mi-a fost imposibil sa ma mai opresc , mi-a fost imposibil sa nu te mai iubesc

si totodata prea greu sa accept ca devenisei un drog pentru mine.Ani au trecut intre noi precum petalele unei flori , iubirea noastra sa risipit in vant

precum parfumul suav al unui tranfafir , iar amintirile au ramas in ale mele randuri de pe pergamentele pe care scriam odata in colturi ca te iubeam. Am incercat

sa regasesc acel gust in atea suflete insa era de negasit , am distrus prea multi boboci in urma mea prin furtuna sufletului meu ce parca imprastia tot in jur

doar odata sa mai simta acel gust si pana la urma sentiment pe care il imparteam odata . Dar acum am ramas singur la lumina unei lumari ce e si ea aproape topite

cu o carte veche cu pagini goale pe care tot eu le umplu cu o cerneala de doliu , si parca vad cum cuvintele mele ard precum sufletul meu odata . Vad lanturi de cuvinte

ce se strang tot mai tare cum si noi eram odata . Insa ma apropi de sfarsit si incerc sa ma mint si ma prefac ca scriu tot m-ai lent iar acum la sfarsit de clar de luna

arunc o orhidee rosie precum sangele dar ofilita precum viata pe ale mele randuri de nu vor disparea din mine niciodata .

O petala pentru o lacrima

Stau retras intr-un colt al unei camere sumbre invetila in 4 pereti goi si negriciosi , mai vad lumina printr-un singur ochi al unui geam murdar

si prafuit de a tatea deceni , tin in mana o floare ce parca e nemuritoare si desi imi pare uscata eu o vad mereu vie , am impresia ironica

ca daca rup cate o petala nu le voi simti lipsa. Simt uneori racoare lumi cand un vant usor imi strapunge corpul prin acel ochi de geam . Mai simt caldura

cand soarele se mai ambitioneze sa ma incalezeasca si uneori mai simt gustul apei pe care il gastigi deabea dupa ce ii uiti folosinta ,imi mai alin pielea

uscata si crapata in ataia ani de zile cu cate o picatura de apa , dar sincer desi tin o floare in mana am uitat cum miroase si ma speri de parfumul care

il mai simt din cand in cand , ma simt to mai dependent de coltul meu , insa in fiecare deceniu am sa scrijelesc pe cate un perete o zi din exil si la fiecare an

o sa imi amintesc de zile libere, iar la momentul in care petalele flori mele vor cadea , seva se va scurge iar eu imi voi pierde scopul , imi voi petrece ultimele

minute inainte de ami pierde rasuflarea scrijelind cu ultima putere faptul ca desi portretul imi e sumbru si ca de gasit nu voi fi gasit am fost odata om.

Un adio nemeritat

Am stat atat de mult inchis in lacate si mi-a fost asa de dor de tine , incat imi venea sa smulg lanturile din pereti, sa rup gratile de fier

ca sa pot veni la tine . M-a alina gandu ca odata cineva ma va gasi si ma va elibera ca sa pot veni la tine , insa in lacrimile mele doar chipul tau il vedeam

, te-am asteptat ani incatusati si ei , zile moarte precum gratile mele , te-am asteptat ore grele precum lacatele mele si intr-un final secunde ce treceau

la fel de des ca lacrimile mele . In acest chin in care am stat doar cu chipul tau m-am alinat . Insa ce odata de prea mult dor lanturile din pereti le-am rupt

si am tarat lacatele ce imi tineau sentimentele legate dupa mine , te-am cautat insa nu ai fost degasit , asa ca am ramas singur si infrigurat pe nisipul

rece privind apa ce se izbea de stanci , precum iubirea noastra ce trecuse peste toate , insa vad cum se retrage apa incet ,si gasesc acum alinare doar in lanturile

ruginite , iar daca tu nu vei veni voi sfarsi incatusat pe o stanca ale carei pacate ii sunt curate de mare si voi muri cu numele tau pe buze , iar amintirea mea

te va cauta si ea ca sa iti poata spune adio si sa iti ceara doar niste petale de trandafir aruncate in vant pentru ce am fost odata .

Un vals de un amurg

Intr-un moment am inchis ochii incet , am simtit ploapele grele cum cadeau si cum nimic in jur nu mai vedeam .Dar deodata deschid ochii si ma trezesc intr-o sala

mare cu niste vitrali imense si un balcon cu vedere la o curte verde si plina de culori , precum o gradina regala , auzeam doar sunetul

suav de pian ce parca ma facea sa doresc sa dansez . Era o sala imensa cu o multime de culori , era goala doar cateva tablorui imense pe pereti si cateva

vaze enorme pline cu flori ce dadeau o mireasma dulce. Dar deodata ma trezesc cu tine in brate , simteam un fior nebun ce parca ma imbia sa dansez,

am inceput sa valsez incet cu tine , iar timpul parca se oprise in loc pentru noi doi . Insa la apus totul sa intunecat si parca tot in jur murea , tu din bratele mele ai

disparut si m-am trezit alergand pe niste scari ce cadeau in spatele meu . Am iesit afara si am zarit un copac ce ale lui frunze le plangea , un lac de singuratate

si acele pasari fara viata ce parca prevesteau moarte. Dupa inca o clipire vad cum plapele mi se ridica si ma trezesc inapoi de unde am plecat , totusi incet incet imi clatesc ochi

si ma intreb ironic daca acel vals si sarut a fosr real

Papusar

Printre suflete atat de calde , iubitoare si apropiate ma simt ca un strain incapabil de a raspunde la tandretea lor insa in mod ironic intr-un val

de necunoscuti ma simt ca un papusar demonic ce invarte joaca atatea suflete in degeteile lungi atat de iscusite , parca iluzia umbrei mele ma face sa ma simt tot mai puternic si atat

de insensibil incat sa fiu capabil sa ma joc cu suflete precum niste papusi fara vlaga legate de niste ate . Le simt sentimentele in maini , vad iubirea

cum se scurge printre degetele mele si continui sa ma hranesc cu pasiunea ce o eman prin satisfactia sufletelor ce le chinui intr-un mod atat de inocent

si indirect. Iar daca m-ai lasa singur intr-o gara sigur cineva s-ar atasa de mine fara sa vada demonul din ochii mei , dar macar atunci mai am speranta

ca ii voi ierta dragostea si voi pleca din viata ei inainte de a face bucati si ultima farama de umanitate. Vreau sa nu mai vad lacrimi ce pica din ochi

prea curati si suflete prea inocente . Insa ura stransa in mine ma transformat intr-un demon sufletist cu chip de om.

Sentimente incurcate

In pragul nebuniei merg incet pe strazile pusti intunecate si reci , privesc oarecum speriat felinarul ce cu greu mai lumineaza un petic de strada,

ma simt tot mai rece cand ating pereti fara vlaga si pic de suflete ai cladirilor ce ma inconjura, imi simt fata degerata si bombardata cu mi de fulgi reci ce imi par

ca niste suflete inghetate si poate chiar mai mult de atat , e atat de rece incat am senzatia ca sunt mi de sentimente care sunt zburate in vant

si menite sa ii atinga pe alti. Dar asta nu imi explica starea de nostalgie bolnavicioasa care o am , imaginea derutanta pe care mi-o provoaca capaci cu frunze in doliu colorate

si fulgi ce se zbat vioi prin aerul acela rece de nerespirat.Simt cum as vrea sa ma pot opri pe un petic de pamant uscat si sa imi arunc amintirile in vant

sa zboare precum fulgi de zapda. Parca as vrea sa dau sentimentele mele crengilor ce inca mai fac fata vantului, si in dorinta mea nebuna as vrea

sa le dau viata blocurilor reci. As vrea sa pot scrijeli cuvinte de dor pe acel perete gri care l-ai pus intre noi doi. Imi doresc doar un trandafir rosu

cu spini sa ma pot intepa si sangele meu sa curca lin pe trupul tau , iar picaturile firbinti sa incalzeasca lumea ce o vad tot mai inghetata.As vrea sa pot

sa imi eman spiritul sa imi clateasca privirea ce o am tot mai incetosata si sa pot adormi langa tine.

Nostalgie

De dragul vremurilor bune te-as invita sa bem o caffea la cea din tai cafenea la care m-ai dus , as vrea sa iti pot privi din nou zambetul ,

privirea aceea care parca ma vaneaza , acel fior de entuziasm si neputinta care mil dai , ti-as spune ca il adorrr. Dar ai plecat din viata mea

si a ramas doar parfumul in urma ta . De dragul zilelor de mult apuse cand hoinaream ca doi nebuni pe strazile pusti , cand faceam un parc sa rasune

, vars o lacrima si iti spun mie dor , amintirile ce ne leaga mereu ma incanta . Asa ca intr-o zi furtunoasa am sa iti cer sa refacem macar o parte

din amintirea ce a fost si chiar daca nu o sa vi o sa te astept infrigurat sub copertina unui restaurant . Te voi astepta pana cand zilele nu vor mai exista

orele vor fi doar fleacuri iar minutele vor deveni la fel de neinsemnate ca secundele.In vantul rece de iarna voi pleca si eu iar cand ne vom intalni din nou

as vrea sa te pot saruta .

O lumanare pentru suflet

La lumina unei lumanari aprope topita in atatea veacuri, imi privesc viata cum se scurge printre picaturile fine de ceara , vad cum fiecare an incerca

sa se mai agate de ea in speranta ca nu va muri , imi vad amintirile arzand intr-o flacare portocalie cu o nunata de galben , observ cum imi pierd

secundele privind o lumanare obisnuita pentru restu plina de sens pentru mine. Iar cand flacara va deveni tot mai mica imi voi scrie cuvintele

cele mai dragi si le voi arde iar unde fumul lor ma va purta acolo voi cadea si voi disparea odata cu vantul ce cuvintele mi le va matura. Atat de dezamagit

voi pasi cu o frica in glas voi striga adio tot ce-am iubit , si ne vom mai intalni inainte de ma tranti pe pamantul rece , ultima mea imagine

fiind firele verzi de iarba, iar cand ultimul cuvant va disparea in fum eu voi inchide ochii uitand ca ma existat vreodata pe acest pamant . Voi

muri cu speranta ca acel vant imi va duce sufletul catre alte porti deschise unde sa mai pot spune ce n-am apucat.

Inger incatusat

Am simti pentru cateva zile ca lacatele grele de metal si lanturile ce imi tineau corpul si aripile legate tot mai strans s-au deschis si ca pot sa

cutreier lumea aceasta fara interdictie , pentru cateva clipe am putut simti libertatea puritatea si tandretea proprimilor aripi ce au stat frante,

am sperat ca senzatia asta nu se va sfarsi nici odata dar nu era asa lanturile parca se aproprie din nou lacatele demonice parca imi zambesc chemandu-ma

dar nu as vrea sa imi pierd libertatea si sa imi revad aripile de un alb orbitor patate cu mizerile fiiri umane , dar fiecare clipa parca ma face sa

realizez ca de mult mi-am pierdut acea stralucire si caldura, poate lacatele sunt facute sa ma trezesc caci poate nu ar fi cea mai mare durere

dar faptul ca ma simt gol parca ma raneaste pe zi ce trece ,am inceput sa alerg de nebun incatusat in cautarea ce am numit eu odata finta mea

pe care am pierduto cand m-am lasat cuprins de sentimentele umane, aceastea m-au mangaiat ocrotit si golit de toata finta mea aceast gust dulce groaznic

ce mi-a ramas este de ne uitat, ma prefac ca nu sa intamplat nimic in timp ce vad ca aripile mele se pateaza tot mai aprig si lanturile strang tot mai tare

astept clipa in care o sa ma simt liber complet ,durere nu o sa mai fie o problema iar eu imi voi gasi firea sau paote nu dar atunci no sa ma pot numi

in cel mai simplu mod ,,eu" ,o sa fiu un strain intr-un corp cunoscut.Acest gand ma macina tot mai tare dar paote e mai bine asa numai ca se pare ca

flacare ce inca mai arde in mine nu sa lasat, inca mai am momentele acelea in care simt compasiune sau poate chiar iubire in cateva cuvinte ma simt

un romantic ce piere in cateva minute dupa ce apuca sa isi scrijeleasca cu greu cuvintele ce il faceau bucuros , pentru o vreme am crezut ca asa trebuia

sa fie dar nu era asa la mine nu se aplica legea orice om are mai multe fete pentru ca nu eram un om obisnuit, aveam ceva special dar mai apoi am realizat ca nu era

asa in momentul in care alea mele aripi au fost legate trantite la pamant ,am simtit durerea cum se raspnadea in mine si a fost de ajuns sa realzez cine eram

si ce fusesem ...poate odata o sa ii dau voie flacari din mine sa arda cu pasiunea ce ardea odata pana atunci raman un inger incatusat printre demoni.

Spirit

De multe ori ajung sa ma simt depasit de mine insumi , tot mai des parca imi reprosez singur in oglinda ce nu fac ceilalti si ma doare gandul ,

ca e adevarat . Parca chipul imi este brazdat de mi de picaturi de apa inghetate care tot din mine vin si parca inima mea bate tot mai incet

si tot mai rece. Ma simt coplesit de puteare ce zace in mine si ma simt de parca spiritul ma paraseste si ma lasa sa zac intr-un corp fara vlaga

putand sa privesc doar durerea din jurul meu. Zeci de degete indreptate spre o persoana , un azil de o viata in singuratate . Parca aud iar zdranganitul

lanturilor grele ruginite de metal si vad lacatele cum sadic se inchid dar nu se mai deschid. Nu mai vreau acest chin imi doresc libertatea inapoi

chiar daca asta consta sa pierd si ultima frantura de umanitate din mine , caci mai bine demon liber decat om suferind. Iar daca voi muri incatusat

iti promit ca ultimele cuvinte vor fi numele tau ce va pleca odata cu spiritul meu. Chiar daca e sa traiesc o viata prin ochi unui demon tot te voi

iubi pana cand te voi privi murind si poate atunci o sa vars o lacrima pentru tine dar cel mai importat una pentru mine caci am imblanzit un demon.

Secundele si notele muzicale ale vieti mele

Clipele vieti le simt ca niste note muzicale pe un portativ ars in colturi si cu lini rupte precum scarile vieti mele . Parca secundele

trec tot mai usor dar ani tot mai greu , si ma doare sa privesc cum tot in jur e in flacari numai e un cub de gheata care racesc mereu

pasiune din ochii ce ma inconjuara. Zeci de imbratisari calduroase la schimb pentru un zambet rece. Un vis de o eternitate sfarsit intr-o clipa

doar intr-o privire de ansamblu . Privesc cu dispret 2 maini imbratisate sau un sarut calduros cand eu la schimb pentru dragoste am primit spini.

Daca vreodata la miezul nopti o sa iti bat in geam si in dar o sa iti las un adio scris in sange o sa ma regreti iar daca ma vei lasa pentru un

zambet fals te voi urmari cu al meu spirit pana in cel mai crunt abis doar ca sa iti spun intr-un final ca te-am iubit . Ti-as cere mi de scuze

daca m-ai parasi ca nu ai mai putut simti armonia din sufletul dar nu te-as putea ierta daca ai pleca fara un ultim sarut . Daca viata mea e scrisa

in note de pian iti cer acum clapele inapoi.

Temeri

Visul uni vitor calduros in mod trist ma raceste tot mai tare , am senzatia debusolanta ca cu cat doresc ceva mai mult parca lumea se impotriveste

si parca timpul se opreste in loc sa imi prezica un nou destin . Aceasta imagine mereu ma inspaimanta de parca as trai un complot , poate am o nuanta

paranoica in exprimare, dar clipele trec tot mai greu si parca sentimentele mele sunt tot mai apasatoare si au un gust tot mai dulce amarui . Parca

scriu cu ciocolata , inghit carbuni si ma exprim cu sange . Cand pasesc simt cum cad trepte in urma mea si nesiguranta alearga dupa mine tot mai mult . Cer intr-un final

doar intelegere .